Image Alt

Cozia MTB 2020

Race report: Cozia MTB 2017, un Hero în varianta oltenească

Sellaronda Hero este un concurs despre care orice pasionat adevărat de MTB a auzit și la care dacă nu a participat sigur își dorește mult acest lucru. Pe lângă peisajele amețitoare ale Dolomiților, traseele Hero întâmpină concurenții cu diferențe de nivel amețitoare, de aproximativ 1000 m/20 km de traseu, asta însemnând o pantă medie de aproximativ 10%!

Cine s-ar fi așteptat însă ca în România un concurs frumos dar cu trasee destul de simple, fără nimic deosebit, să schimbe tot, inclusiv muntele pe care se desfășoară și să devină un mic Hero al României?.

Ei bine, chiar asta s-a întâmplat. Cozia MTB s-au mutat de pe un mal pe altul al Oltului la Călimănești și, într-o zonă practic virgină din punct de vedere al sportului, au reușit să închege într-un timp record două trasee absolut impresionante, cu diferențe de nivel similare cu Hero dar – și aici e partea senzațională – extrem de ciclabile, cu incredibil de puțin push-bike!

Evident, când spun push-bike mă refer la chestii ce nu se pot urca pe bicicletă, nu ce nu le pot eu sau alții urca, unii au avut parte de mult mai mult push-bike, dar asta e datorită faptului că atât pot ei, sau atât pot eu, la momentul acesta.

Traseul l-am descris amănunțit după micile inspecții dinainte de concurs. În concurs însă a fost mult mai interesant!

Am ajuns târziu în Călimănești, cu doar o oră înainte de start. M-am blocat printr-o parcare, am ieșit cu mici peripeții și un pic șifonat… greșala mea! Dar sincer putea și cineva dintre organizatori să nu mai lase lumea să intre! La ridicarea pachetelor am văzut o mega coadă care m-a cam speriat, dar am aflat că la tura lungă coada nu există, așa că am scăpat ușor. Ar merge un pic mai multă organizare la treaba asta. Trimisul pachetelor acasă cu curierul pentru o taxă suplimentară mi s-a părut mereu o idee strălucită! Oricum, sunt doar niște sugestii, eu nu țin atât de mult la aspectele astea. 2-3 toalete ecologice ar fi mers puse în zona startului, eventual în parcarea de lângă Olt!

Oricum, am ajuns la timp la start dar am plecat chiar din spate. Nu mă interesa aspectul ăsta că știam cât de lungă e prima urcare. Se pare că și dacă a fost anunțat că traseul e greu, că prima urcare durează o oră și e foarte abruptă, multă lume tot a fost mirată de dificultate. Oricum, cine a tras tare pe prima urcare și nu a fost în stare să susțină ritmul, a avut probleme clar tot traseul, crampe musculare, oboseală, mai ales la cel lung. Eu nu pățesc așa ceva pentru că mă dozez să îmi ajungă totul până la final.

Am intrat pe single trail și m-am bucurat mult de urcările și coborârile prin pădure. Deși mai fusesem, de data asta era mult mai uscat și am putut să savurez mai bine tot traseul. Din nou forestier apoi din nou single trail și bucuria MTB-ului adevărat… Practic traseul a avut 3 secțiuni de single trail dintre care cea din mijloc a avut spre 10 km neîntrerupți! Urcările mi-au mers bine, cum sunt obișnuit, coborârile au început să meargă din ce în ce mai bine dar e loc de îmbunătățiri.

M-am simțit excelent, mai ales pe final. Din punctul meu de vedere mai mergeau încă vreo 20-30 km și vreo 1000 m denivelare. Practic am terminat tura lungă într-un moment de formă maximă, destul de păcat… Pentru mine a fost un traseu foarte greu, dar extrem de frumos, poate un pic cam scurt. Am terminat în 4 ore și 46 de minute, destul de bine din punctul meu de vedere.

Am fost însă neplăcut surprins să aflu o grămadă de păreri cum că traseul a fost mult prea greu, că nu s-au așteptat la așa ceva. Culmea, unele opinii veneau chiar de la oameni cu experiență. Și nu, nu a fost mai greu decât Geiger sau fostul Brașov XCM. Doar că lumea cred eu că s-a dezobișnuit în ultima vreme cu efortul…

Din păcate nu am putut să stau mai mult în zonă și am plecat imediat după ce am terminat cursa. Totuși pot să spun că sunt foarte mulțumit de organizare: eu doresc un traseu superb și marcaje suficiente, eventual niște puncte cu apă de băut și o ciocolată. Le-am avut pe toate. Îmi doresc să știu că inimoșii de la Cozia Racing Team vor păstra formula și anul viitor, dar vor mai îmbunătăți un pic situația la înscrieri și în zona startului. Sincer, abia aștept să revin anul viitor, ba mai mult, nu cred că o să aștept atât. Cred că voi veni destul de des să mai fac traseul.

În final iată un mic montaj cu ce am reușit să filmez cu camera de pe ghidon, aproape 5 ore reduse la 3 minute și jumătate în care am încercat să prind esența traseului.

Articol preluat cu accordul autorului

Race report: Cozia MTB 2017, un Hero în varianta oltenească